Cea mai importantă formă de dialog social la nivel național este negocierea colectivă. Negocierea colectivă este specifică încheierii unor acorduri cu caracter obligatoriu privind salariile și condițiile de muncă, spre deosebire de dialogul social, care abordează un spectru mai larg de chestiuni și are un impact mai mare asupra întregii industrii în ansamblu.
Organizația Internațională a Muncii rezumă negocierile colective astfel:
negocierea colectivă are loc între un angajator, un grup de angajatori sau una sau mai multe organizații patronale pe de o parte, și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor, pe de altă parte;
poate avea loc la mai multe niveluri, care uneori se completează reciproc: o secție în cadrul unei întreprinderi, la nivel de întreprindere, la nivel sectorial, regional și național;
negocierea colectivă are un scop dublu: pe de o parte, să ofere un mijloc de stabilire a salariilor și a condițiilor de muncă aplicabile grupului de lucrători acoperit de viitorul acord prin negocieri libere și voluntare între cele două părți independente în cauză;
pe de altă parte, să permită angajatorilor și lucrătorilor să stabilească prin acord regulile care guvernează relația dintre ei.